*Am ascuns lumea in cafea, iar cand mi-am adus aminte ca totul va fi bine, am baut cafeaua, iar pe fundul canii a ramas lumea. Am invatat sa citesc in cafea. Lumea zambeste. Mi-am adus aminte cat de mult imi place sa citesc suflete, iar cand am incercat sa imi recitesc sufletul, am descoperit un fir de praf, nu l-am indepartat caci m-am gandit ca e acolo ca sa imi tina de cald.Uneori, parca intreaga lume se faramiteaza cand incerci sa o privesti, orice ai face, lumea dispare, alteori ajungi sa definesti sufletul atat de bine, incat ai impresia ca rationalul si-a intins aripile si a plecat sa atinga linia orizontului. Sufletul pastreaza totul, iar timpul, obosit, isi aseaza capul pe pieptul sau, inima nu bate decat ca sa exprime, ea pompeaza cuvinte, iar cand tacerea rasuna, inima nu mai bate ?*
(ti-ai baut cafeaua-cafeavecsourire)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu